1966 | Istoria Cupei Mondiale din Anglia
Ce de-a opta ediție a Cupei Mondiale a avut loc în Anglia, în perioada 11 – 30 iulie 1966. La calificările pentru turneul final s-au înscris 70 de echipe (Africa a decis să boicoteze turneul din cauza unei reguli noi potrivit căreia echipa câștigătoare de pe continent urma să participe la un play-off împotriva echipelor din Asia). Dintre acestea, 14 echipe au reușit să se califice în faza finală a Cupei Mondiale, alături de echipa gazdă, Anglia, care s-a calificat automat și de deținătoarea trofeului, Brazilia.
Echipe participante: Argentina, Brazilia, Bulgaria, Chile, Anglia, Franța, Ungaria, Italia, Portugalia, Mexic, Coreea de Nord, Uniunea Sovietică, Spania, Elveția, Uruguay, Germania de Vest
Clasament
Locul I: Anglia
Locul al II-lea: Germania de Vest
Locul al III-lea: Portugalia
Golgheteri
Eusebio (9 goluri)
Helmut Haller (6 goluri)
Geoff Hurst (4 goluri)
Context
În 1960, s-a hotărât că țara în care se născuse cândva fotbalul să găzduiască, în cele din urmă, cel mai mare turneu din lume.
Țările din lumea a treia, pe de altă parte, nu erau considerate încă demne să dobândească acea calitate de membru deplin în ceea ce privea cel mai răspândit sport de pe planetă. Un număr tot mai mare de națiuni africane deveniseră membre FIFA, dar nici de această dată Confederației Africane de Fotbal nu i s-a permis un loc garantat în turneul final. Supărate de acest lucru, toate echipele africane au reacționat printr-un boicot total.
Acest lucru a dus la o calificare diminuată a țărilor zona Africa, Asia și Oceania, incluzând doar două echipe: Australia și Coreea de Nord. Acesta din urmă a reușit să treacă, pentru prima dată, în faza finală.
Imaginile color de la Cupa Mondială din 1966 din Anglia (puteți vedea câteva mai jos), au fost colorate ulterior; telespectatorii au urmărit jocurile în alb-negru. Dar au putut, pe de altă parte, să vadă pentru prima dată reluări cu încetinitorul din cadrul meciurilor care au fost transmise în direct.
O altă noutate au fost testele antidrog care au fost puse pentru prima dată în practică de FIFA într-o Cupă Mondială.
Format
Formatul a fost același cu cel al Cupei Mondiale anterioare, cu o fază de grupe (fiecare grupă includea patru echipe) care a precedat o fază eliminatorie cu opt echipe.
Orașe și arene
Arenele din șapte orașe, inclusiv două situate în Londra, au fost folosite pentru desfășurarea turneului:
London (Wembley Stadium and White City Stadium)
Birmingham (Villa Park)
Liverpool (Goodison Park)
Manchester (Old Trafford)
Sheffield (Hillsborough Stadium)
Sunderland (Roker Park)
Middlesbrough (Ayresome Park)
Număr mediu de spectatori: 48.847
Finala s-a jucat pe stadionul Wembley, care avea în acel moment o capacitate de aproape 100.000 de persoane. Media de prezență (48.847 – numărul mediu de spectatori) la întregul turneu a depășit vechiul record (47.511) de la Cupa Mondială din 1950.
Turneu
Anglia nu a părut a fi o potențială campioană în primul meci disputat împotriva Uruguayului (primul meci de Cupa Mondială jucat în lumina reflectoarelor). În ciuda impresiei proaste oferită de primul meci și a unor performanțe amestecate pe măsură ce turneul progresa, națiunea gazdă și-a împlinit visul, câștigând primul titlu de Cupă Mondială. Printre marile nume din fotbalul englezesc, care s-au făcut remarcate la acest turneu, s-au numărat Gordon Banks, Bobby Charlton și Geoff Hurst.
În finală, Anglia a învins Germania de Vest după prelungiri într-un meci spectaculos. Unul dintre cele mai dezbătute goluri din istoria Cupei Mondiale a avut loc după ce un șut al lui Geoff Hurst a lovit bara transversală și a sărit lângă linia de poartă. Arbitrul a decis că mingea a depășit linia porții, dar o dezbatere asupra acestei decizii a avut loc timp de zeci de ani după aceea. Un raport amplu întocmit de Ian Reid și Andrew Zisserman a stabilit, ulterior, cu ajutorul tehnologiei moderne, că mingea nu a trecut niciodată peste linia porții.
Cel mai mare performer al turneului a fost, probabil, jucătorul portughez Eusébio. Portugalia a ajuns pe locul trei după ce a pierdut împotriva Angliei în semifinale și a învins Uniunea Sovietică în meciul pentru locul trei.
La fel ca și în Cupa Mondială anterioară, unor meciuri le-a lipsit, cu desăvârșire, sportivitatea. Partida dintre Uruguay și Germania de Vest s-a transformat într-un meci scandalos, în care un jucător uruguayan s-a certat cu poliția, după ce a fost eliminat.
Brazilia, care a câștigase ultimele două campionate, a oferit o reprezentație deprimantă, fiind deja eliminată în faza grupelor, cu Pelé pe jumătate accidentat. Faptul că adversarii puteau neutraliza abilitățile lui Pelé cu atacuri dure a fost o rușine (pentru Pelé însuși a fost un motiv întemeiat să se retragă din fotbalul internațional, până când s-a răzgândit, doi ani mai târziu).
Italia a reușit un fiasco mai mare chiar decât cel al Braziliei, care a devenit cert după o înfrângere umilitoare în fața Coreei de Nord. Acesta a fost ultimul lor meci din grupă, care a dus la ratarea calificării. Coreea de Nord aproape că a reușit o surpriză atunci când a preluat conducerea cu trei goluri în fața Portugaliei în sferturile de finală. Însă portughezii au restabilit ordinea în lumea fotbalului, marcând cinci goluri consecutive.
Statistici
În cadrul Cupei Mondiale din 1966 s-au disputat 32 de meciuri, în care s-au marcat 89 de goluri: o medie de 2, 78 goluri pe meci, la fel ca la ediția precedentă. Cinci jucători au fost eliminați în timpul turneului.
Rezultate
Anglia, Argentina, Portugalia, Coreea de Nord, Germania de Vest, Uruguay, Uniunea Sovietică și Ungaria au reușit să treacă de faza grupelor și s-au calificat mai departe.
În sferturile de finală Anglia, Portugalia, Germania de Vest și Uniunea Sovietică au câștigat meciurile disputate.
În semifinale au câștigat Anglia și Germania de Vest.
În finală, Anglia a învins echipa Germaniei de Vest, într-o partidă dramatică și de neuitat, în care a fost nevoie de prelungiri pentru s se stabili rezultatul final. Geoff Hurst a reușit să marcheze 3 dintre cele 4 goluri ale echipei sale și a devenit primul jucător care a marcat de trei ori într-o finală de Cupă Mondială.
Grupa 1
Anglia – Uruguay: 0–0
Franța – Mexic: 1–1. Au marcat:
Uruguay – Franța: 2–1. Au marcat:
Anglia – Mexic: 2–0. Au marcat:
Mexic – Uruguay: 0–0
Anglia – Franța: 2–0. Au marcat:
Grupa 2
Germania de Vest – Elveția: 5–0. Au marcat:
Argentina – Spania: 2–1. Au marcat:
Spania – Elveția: 2–1. Au marcat:
Germania de Vest – Argentina: 0–0
Argentina – Elveția: 2–0. Au marcat:
Germania de Vest – Spania: 2–1. Au marcat:
Grupa 3
Brazilia – Bulgaria: 2–0. Au marcat:
Portugalia – Ungaria: 3–1. Au marcat:
Ungaria – Brazilia: 3–1. Au marcat:
Portugalia – Bulgaria: 3–0. Au marcat:
Portugalia – Brazilia: 3–1. Au marcat:
Ungaria – Bulgaria: 3–1. Au marcat:
Grupa 4
Uniunea Sovietică – Coreea de Nord: 3–0. Au marcat:
Italia – Chile: 2–0. Au marcat:
Chile – Coreea de Nord: 1–1. Au marcat:
Uniunea Sovietică – Italia: 1–0. Au marcat:
Coreea de Nord – Italia: 1–0. Au marcat:
Uniunea Sovietică – Chile: 2–1. Au marcat:
Sferturi de finală
Uniunea Sovietică – Ungaria: 2–1. Au marcat:
Germania de Vest – Uruguay: 4–0. Au marcat:
Portugalia – Coreea de Nord: 5–3. Au marcat:
Anglia – Argentina: 1–0. Au marcat:
Semifinale
Germania de Vest – Uniunea Sovietică: 2–1. Au marcat:
Anglia – Portugalia: 2–1. Au marcat:
Meci pentru locul trei
Portugalia – Uniunea Sovietică: 2–1. Au marcat:
Finală
Anglia – Germania de Vest: 4–2 (a.e.t.). Au marcat:
FIRST PHASE
Group A
11.07.66 London England 0-0 Uruguay 1.ENGLAND 3 2 1 0 4- 0 5
13.07.66 London France 1-1 Mexico 2.URUGUAY 3 1 2 0 2- 1 4
15.07.66 London Uruguay 2-1 France 3.Mexico 3 0 2 1 1- 3 2
16.07.66 London England 2-0 Mexico 4.France 3 0 1 2 2- 5 1
19.07.66 London Mexico 0-0 Uruguay
20.07.66 London England 2-0 France
Group B
12.07.66 Sheffield West Germany 5-0 Switzerland 1.WEST GERMANY 3 2 1 0 7- 1 5
13.07.66 Birmingham Argentina 2-1 Spain 2.ARGENTINA 3 2 1 0 4- 1 5
15.07.66 Sheffield Spain 2-1 Switzerland 3.Spain 3 1 0 2 4- 5 2
16.07.66 Birminhgam Argentina 0-0 West Germany 4.Switzerland 3 0 0 3 1- 9 0
19.07.66 Sheffield Argentina 2-0 Switzerland
20.07.66 Birmingham West Germany 2-1 Spain
Group C
12.07.66 Liverpool Brazil 2-0 Bulgaria 1.PORTUGAL 3 3 0 0 9- 2 6
13.07.66 Manchester Portugal 3-1 Hungary 2.HUNGARY 3 2 0 1 7- 5 4
15.07.66 Liverpool Hungary 3-1 Brazil 3.Brazil 3 1 0 2 4- 6 2
16.07.66 Manchester Portugal 3-0 Bulgaria 4.Bulgaria 3 0 0 3 1- 8 0
19.07.66 Liverpool Portugal 3-1 Brazil
20.07.66 Manchester Hungary 3-1 Bulgaria
Group D
12.07.66 Middlesbrough Soviet Union 3-0 North Korea 1.SOVIET UNION 3 3 0 0 6- 1 6
13.07.66 Sunderland Italy 2-0 Chile 2.NORTH KOREA 3 1 1 1 2- 4 3
15.07.66 Middlesbrough North Korea 1-1 Chile 3.Italy 3 1 0 2 2- 2 2
16.07.66 Sunderland Soviet Union 1-0 Italy 4.Chile 3 0 1 2 2- 5 1
19.07.66 Middlesbrough North Korea 1-0 Italy
20.07.66 Sunderland Soviet Union 2-1 Chile
QUARTERFINALS
23.07.66 London England 1-0 Argentina
23.07.66 Sheffield West Germany 4-0 Uruguay
23.07.66 Liverpool Portugal 5-3 North Korea
23.07.66 Sunderland Soviet Union 2-1 Hungary
SEMIFINALS
25.07.66 Liverpool West Germany 2-1 Soviet Union
26.07.66 London England 2-1 Portugal
MATCH FOR THIRD PLACE
28.07.66 London Portugal 2-1 Soviet Union
FINAL
London, July 30, 1966.
England 4-2 West Germany [aet]
England: Banks, Cohen, J. Charlton, Moore, Wilson, Stiles, R. Charlton,
Peters, Ball, Hunt, Hurst.
West Germany: Tilkowski, Höttges, Schulz, Weber, Schnellinger,
Beckenbauer, Overath, Haller, Seeler, Held, Emmerich.
Referee: Dienst (Switzerland)
Attendance: 97,000.
Scorers: 12' Haller 0-1; 18' Hurst 1-1; 78' Peters 2-1; 90' Weber 2-2;
101' Hurst 3-2; 120' Hurst 4-2.
Topscorer: Eusébio (Portugal) 9 goals.
