VIDEO | Legende care au câştigat Cupa Mondială, atât ca jucători, cât şi ca antrenori! Poveştile lui Didier Deschamps, Mario Zagallo şi Franz Beckenbauer

Mario Zagallo are un loc unic în istoria Cupei Mondiale. Este singurul om care a fost asociat cu patru echipe câștigătoare ale Cupei Mondiale.

În Brazilia, el este o legendă. În timpul său ca jucător, a făcut parte din echipa braziliană care a ridicat Cupa Mondială în 1958 și 1962. Zagallo a antrenat apoi echipa din 1970 pentru alt parcurs glorios. Și-a finalizat realizările unice ca antrenor asistent în 1994.

Amprentele marelui brazilian sunt ștampilate pentru eternitate în istoria țării sale la Cupa Mondială și, prin urmare, sunt parte a celui mai frumos parcurs de la Cupa Mondiale. Prima sa medalie de câștigător a venit ca parte a celebrei trupe din Brazilia din 1958. Pelé a marcat de două ori în victoria cu 5-2 asupra Suediei, iar Zagallo a marcat în finală, o singură dată. Patru ani mai târziu și-a adunat a doua medalie, dar, spre deosebire de majoritatea poveștilor sportive, atingerea apogeului profesiei sale este doar începutul poveștii lui Zagallo.

În 1970, și odată cu terminarea mandatului său la Botafogo, Zagallo a revenit la cel mai râvnit job de manager din Brazilia, dacă nu din fotbalul mondial. În formă de zile mari, a câștigat Cupa Mondială în același an, cu inteligența sa tactică și atenția la detalii care s-au dovedit vitale pentru succesul Braziliei în Mexic.

În perioada anilor 80 și 90, fotbalul brazilian a intrat în hibernare, când gloriile din ’58, ’62 și ’70 s-au estompat în eter. Nu trecuseră dincolo de semifinala din acea noapte din Mexico City și aveau să apeleze încă o dată la expertiza lui Zagallo în 1994. Zagallo s-a întors în America ca un mare călător în timp, care sosește pentru a transmite cunoștințele uitate despre cum să câștige trofee importante. Carlos Alberto Parreira a fost omul responsabil și a apelat la Zagallo ca asistent. Într-o echipă braziliană mai structurată, cu Dunga patrulând pe mijlocul terenului, cu Romario și Bebeto într-o formă de neuitat, “fotbalul samba” avea să domnească din nou. După ce a jucat 120 de minute fără gol cu ​​Italia în finală, Roberto Baggio şi-a asumat executarea unei lovituri de pedeapsă în ultimul act pentru a menține vii speranțele azzuri la trofeul mondial. Jucătorul turneului pentru Italia, Baggio i-a oferit Braziliei al patrulea titlu, după ce a ratat. În mod uluitor, Zagallo adunase o medalie în toate poveştile de aur ale sud-americanilor. În ciuda faptului că a fost asistentul managerului, influența lui Zagallo este bine documentată în echipa din 1994. Victoria la Cupa Mondială a dus la o renaștere a fotbalului brazilian, pe care Zagallo l-a condus în următorii patru ani.

Cu atâta experiență, Zagallo este printre puţinii antrenori brazilieni care şi-a impus punctul de vedere, în speţă echipa, în ciuda influenţelor venite din partea suporterilor. Ca jucător, tenacitatea și spiritul nemuritor i-au câștigat porecla “Formiguinha” (furnicuţa), iar titlurile sale sunt dovada concretă că munca asiduuă întotdeauna a învins talentul.

Parcursul său la Cupa Mondială a început în 1966, când Germania de Vest a pierdut în finală în fața Angliei pe Wembley. Beckenbauer evolua într-o poziție neobișnuită la mijlocul terenului, marcându-l pe Bobby Charlton. Kaiser Franz a marcat patru goluri la acea Cupă Mondială care l-a prezentat publicului mondial.
În Mexic 1970, Beckenbauer este amintit cel mai mult pentru că a jucat cu o accidentare evidentă la umăr în înfrângerea cu 4-3 în semifinale, în fața Italiei. Strâns legat, el a refuzat să fie înlocuit și s-a luptat pe parcursul celor 120 de minute, doar pentru a vedea echipa sa pierzând meciul la un scor strâns. O victorie în finala mică cu Uruguay a adus consolare în tabăra nemţilor.
A treia și ultima sa Cupă Mondială a fost găzduită chiar de R.D. Germania, în 1974. Germania de Vest s-a impus în faţa Olandei, triumful de la Munchen însemnând că Beckenbauer, devenea unul dintre cei jucătorii din istoria Cupei Mondiale care deţin toate cele trei medalii de aur, argint şi bronz.
Beckenbauer a preluat postul de antrenor al naționalei Germaniei în 1984 și i-a îndrumat pe conaţionalii săi către finala din 1986 și către titlu suprem în ultimul său meci la cârmă, în 1990, împotriva Argentinei. Titlul din `90 a făcut din Beckenbauer primul jucător, purtător al banderolei de căpitan, care câştigă Cupa Mondială şi din postura de antrenor.

Didier Deschamps a devenit al treilea selecţioner din istorie care a câştigat titlul mondial atât ca antrenor cât şi ca jucător, după Mario Zagallo şi Franz Beckenbauer. Deschamps a fost căpitanul selecţionatei care a adus Franţei titlul la Cupa Mondială din 1998 şi antrenorul alături de care “les bleus” a câştigat Cupa Mondială în Rusia, in 2018.